Prima şi prima fată de care îmi amintesc să mă fi îndrăgostit vreodată a fost Angela, o fâşneaţă (pe vremea aia) blondă cu ochii albaştri şi părul creţ, cârlionţat, cu pistrui şi un zâmbet care atunci mă topea tot... Era premianta clasei şi eram de-a dreptul amorezat după ea aşa cum poate fi amorezat un pici la vârsta de 6 ani cât aveam eu când am mers la şcoală. La sport făceam cum făceam şi mă băgam în aceeaşi echipă cu ea şi alte asemenea gesturi care atunci mi se păreau super bărbăteşti. Undeva în sinea mea eram tare mândru de faptul că Angela era foarte deşteaptă şi - senil - mă făleam cu asta. Ea mă simpatiza căci de fel spuneam tare multe glume şi făceam tot felul de goange care aveau darul de a o amuza. Nu mi-a împărtăşit însă convingerile. Apoi m-am mai amorezat şi de alte fete din şcoală, nu îmi mai amintesc exact cum se numesc, ştiu doar că ţineam totul numai pentru mine. Eram bolnav de timid şi roşeam până la aprindere când spunea cineva ceva de iubite, pupici şi mai ştiu eu ce astfel de subiecte ce ţin de sexualitate. Nu eram nici genul de pici care să fie tare sexy şi care să atragă foarte multe fete, aşa că mi-am petrecut tinereţea fragedă plină de suspine şi jinduiri. Ha! MI-am adus aminte de Oana. Oana era o fată care venea în vizită pe la noi pe la bloc şi care era cu câţiva ani mai mare ca mine. Era ceea ce eu consideram la vremea aia tot ce se putea obţine în materie de frumuseţe feminină. I-am spus unui amic de la bloc că mi se pare drăguţă, asta trecând inexplicabil pentru mine peste timiditatea excesivă de care beneficiam. Ăsta i-a zis unui alt băiat; care i-a zis altuia; care i-a zis altuia şi aşa mai departe până când informaţia a devenit oarecum publică şi arhicunoscută, motiv pentru care fata respectivă a devenit ţinta ironiilor geniilor de pe la bloc. Asta s-a supărat şi a devenit violentă - ca să spun aşa - la adresa persoanei mele, în ideea în care alerga cu o nuia în mână să mă înveţe minte să mai spun eu că o iubesc (sau ce naiba oi fi spus eu la vârsta aia cu privire la persoana ei). Vre-o 2 ani îmi era şi frică să mă mai uit la fete şi mi-au trebuit ceva luni să mai pot ridica privirea în ochii unei fete. Credeam că-s un nenorocit care nu aduce decât suferinţă şi tristeţe fetelor. Şi acum îmi mai place numele ăsta deşi nu îmi mai aduc aminte deloc cum arăta acea Oana care mi-a bucurat o scurtă perioadă din viaţă. Apoi îmi amintesc că mă amorezasem de Teodora Mareş, pe care şi astăzi o consider una dintre femeile foarte frumoase pe care Dumnezeu a lăsat-o pe Pământ. Mă uitam la toate filmele ei şi o adoram pur şi simplu. Apoi după asta au început a fi difuzate şi pe la noi filmele americane. Consideram că cea mai faină actriţă la momentul ăla este Elisabeth Shue. Apoi mi-a plăcut Marisa Tomei. Apoi a fost o cavalcadă de nume printre care găsim Salma Hayek, Penelope Cruz, Sandra Bullok. Acum ca şi actriţe îmi plac Zooey Deschanel, Anne Hatthaway, Rachel Mc Adams, Amy Adams, Scarlet Johanson şi alte asemenea superbităţi. Cât despre relaţiile mele mai mult sau mai puţin serioase, ce să zic, îmi este greu să vorbesc căci risc să rănesc. Tot ceea ce pot să spun este că am avut de regulă relaţii de lungă durată şi mi-a plăcut stabilitatea. De, sunt Rac... Din păcate nu am reuşit să găsesc încă acea persoană care să mă facă fericit şi cred că întreaga mea viaţă va fi un lung şir de căutări. Am întâlnit şi câteva fete care păreau a îmbina perfect superbitatea zâmbetului şi corpul de zâne cu gingăşia şi candoarea gesturilor, cu bunul simţ şi arta de a face o ciorbiţă bună, păreau a îmbina cu măiestrie arta de a face din casă un cămin călduros în care să vrei să te întorci după-amiaza cât mai repede cu picul de nebunie senzuală care ar face ca familia să devină un lanţ indestructibil în faţa a orice.
