Magazine

Magazinele copilăriei mele se reduc la 6 mari ținte, 2 de cartier (Favorit și Materna) și 4 mai mari, din centru (Unirii, Cocor, București și Victoria). Voi vorbi de magazinele unde făceam cumpărături mai importante, nu la cele mici de cartier de unde ne luam salam, pâine sau mai știu eu ce, la magazinele din care ne îmbrăcam, cum ar fi astăzi mall-urile. Inevitabil când vorbim de magazine vorbim de magazinul Favorit, acum transformat într-o clinică privată sau mai știu eu ce, după ce a fost magazin de scule, ceva Ovi sau cam așa ceva. De aici ne cumpăram tot felul de acareturi utile vieții noastre de zi cu zi, începând de la elctrocasnice, haine, jucarii și multe altele. Era prima țintă și cel mai des vizitată fiind magazinul cel mai la îndemână și cel mai ușor de vizitat. Uneori mergeam la magazin și numai din curiozitate, „să văd ce au mai băgat ăstia”... Era foarte fain la vremea aia și totul avea un parfum (de care am mai povestit) care în ziua de astăzi nu mai există. Totul acum e consumerist, cu politici evidente și uneori neinspirate de marketing, e la fel peste tot pe unde ai umbla, în orice locație aceeași stil. La parter Favoritul avea imediat cum intrai în stânga un raion de stofe, ceva ce astăzi este dispărut aproape cu desăvârșire din peisajul comercial. Apoi urma raionul cu jucării care era în fața raionului cu ațe, ace, nasturi și alte asemenea artefacte ale cusutului. Pe cealaltă parte erau electrocasnicele, unde băgau uneori motoare Mobra și Hoinar și desigur... biciclete. Aia cu șa lungă era 1.600 iar aia cu șa scurtă 2.100 lei... Hoinarul era cam 4.000 parcă. Aici găseai televizoare alb-negru, radiouri, letcon, baterii, lanterne și alte asemenea lor. Îmi aminetesc și azi de lanterna nemțească portocalie care era ca un far și pe care mi-am cumpărat-o tare mândru și cu care mă jucam noaptea luminând pe blocul din față. Și letcon mi-am luat de acolo, letcon pe care - vă vine să credeți su nu - îl mai am și azi. Apoi, în cealaltă parte a magazinului găseai chestii de genul farfurii, pahare, vaze, linguri, oale, etc. Apoi la etaj când ajungeai, imediat în dreapta era raionul de pantofi, prima parte de femei și mai încolo de bărbați. Ăsta era în fața a 2 raioane cu haine de pitici de doamne și domni, dar nu era foarte bine aprovizionat. Toamna raionul de pitici era aproape plin pentru că aici se găseau uniformele pe care le putram toți la școală. Îmi mai aduc aminte teneșii galbeni sau tot felul de încălțări pe care mergem cu mama să mi le cumpăr, și că aproape niciodată nu nimeream o pereche care să se potrivească din prima și de fiecare dată îi ceream doamnei de acolo „să îmi caute un 37 jumate că pare că 37 nu îmi mai sunt buni”. Apoi era raionul de chiloți și batiste, în fața lu raionul de cămăși, flanele de piele și izmene, apoi urma raionul de curele și materiale de piele. Așa îmi aduc aminte eu de Favo - cum îi spuneam noi piticii din zonă. Era fain. La Favorit era un soi de centru al cartierului, aici era și cinematograful, și frizeria, florăria, restaurantul cel mai fain din cartier, croitoria, studioul foto și mai multe mici magazine cu pâine, dulciuri, sifoane și alte asemenea. Dacă era ceva ce nu găseam la noi la alimentara, mergeam până la Favorit care era la 5 minute de mers pe jos și sigur ne descurcam cumva. Apoi era magazinul Materna, de pe buclă. Acolo găseai mai multe haine și deseori când aveam nevoie de ceva de îmbrăcat și nu aveam chef să mergem până în oraș, ne opream la Favorit și cum de regulă nu găseam chestii faine (pentru vremea aia) luam troleibuzul 90 sau 93 și ne opream la Materna. Și pe aici erau mai multe magazine la parterul unui lanț de vre-o 5 blocuri, dar avantajul era că găseai haine mai drăguțe. Tot în zonă, nu departe de acesastă zonă se afla și un IDMS (Intreprinderea Distribuție Materiale Sportive) unde mă hlizeam câte 5 minute în vitrina unde se găsea câte o mașină Dacia. De aceea știu bine cât costa o Dacie la vremea aia, începea de pe la 58.000 lei și ajungea și la 69.000 sau ceva de genul. Aia de 58 era varianta cea mai cheală - dacă se pooate folosi acest ternem la mașinile vremurilor. În afară de Materna și Favorit, mai mergeam când aveam chef prin magazinul Unirii sau prin Cocor. Deși la vremea aia era deschis și magazinul București, el nu a rămas foarte înfipt în memoria mea căci de regulă stăteam mai mult în Unirii și Cocor. La București intram rar cu ai mei (cu mama) și de regulă nu părea la fel de bine aprovizionat ca astea 2. Mai era și magazinul Victoria, dar pentru ăsta trebuia să mergem mai mult pe jos, ceea ce era uneori mai complicat căci dacă ne umpleam sacosile de fâș pe care le luam peste tot era mai greu de transportat totul până la troleibuz. Dar și aici era fain, raioane pe mai multe etaje. Aici găseam o ceasornicărie unde ne mai duceam din când în când la reparat sau curățat ceasurile rusești, care aveau o rachetă roșie cu care le opreai când sunau și care în spate avea xerografiat globul pâmântesc dar care nu îmi anitesc acum cum se numeau. Astfel îmi dau seama că și pe vremea aia existau manageri mai buni sau mai puțin buni, unii aduceau marfă de mai bună calitate, alții mai deloc. De regulă, când mergeam în oraș la cumpărături, ținta era clar magazinul Unirii, magazin pe care îl luam la picior pe fiecare etaj vizitând fiecare raion. Uneori, dacă plecai să iei pantofi dar găseai și pantaloni buni, nu stăteai pe gânduri, luai, era poate o ocazie unică. Deseori plecam cu mama și cu fratimiu să ne luăm uniforme de școală sau pantofi și veneam acasă și cu cratițe, perdele, tirbușoane, 4 metri de damasc, o cămșe pentru tata și ciorapi „din ăia bunii” pentru mama. La Cocor urmam același ritual, dar uneori obosiți nu mai zăboveam atât de mult la raioane. Sau, rar, megeam direct la Cocor, dar asta numai dacă auzeam că „s-a băgat ceva fain”, regulă aplicabilă și în cazul când mergeam direct la Victoria sau București. După Revoluție Cocorul, Victoria și Unirii au fost singurele care au păstrat cât de cât atmosfera aia de cumpărături, care nu era murdărită (pot folosi termenul ăsta aici, toate mall-urile arată la fel) și nu era schimbată până mulți ani încoace. Acum Cocorul a devenit un magazin cu chestii de lux și de când s-a redeschis nu am fost înauntru. Din afară pare schimbat radical de ceea ce știam eu. Unirii rămâne și acum cu raioanele celebre, dar încet - încet se pierde și aici din ceea ce era odată. La fel și Victoria. Magazinul București este o ruină, o paragină, și nimic din ceea ce este acum nu aminteste de strălucirea (până la urmă) anilor trecuți. Favoritul este clinică Medlife sau așa ceva. De Materna nu mai știu nimic, nu am mai trecut cu atenție prin zonă. Cumpărăturile din vremea aia aveau ceva ce azi nu mai regăsesc, vânzătoarele aveau un anumit mod de a prezenta marfa, un ceva, nu știu ce, aveau un anumit soi de a vinde. Magazinele aveau și ele farmecul lor chiar dacă abundența de astăzi nu era deloc prezentă în anii ăia. Existau deseori și rafturi mai goale dar atmosfera din acei ani mi se părea mai calmă, oamenii mai așezați, totul era altfel, nu neapărat mai urât. Azi i-am înțeles pe bunicii mei care povesteau și ei la rândul lor atmosfera pierdută a precupeților vremurilor lor, a afacerilor de familie care au dispărut odată cu sosirea comuniștilor, a modului elegant și cointeresat de a vinde pe care îl aveau comercianții interbelici și postbelici.